Când este necesară tubarea coșului?

Tubarea devine necesară atunci când un coș existent nu mai poate conține în siguranță gazele aparatului racordat la el. Situațiile tipice sunt secțiunea care nu mai corespunde, neetanșeitățile, fisurile, condensul sau schimbarea tipului de aparat. Ea constă în echiparea coșului existent, de regulă din zidărie, cu un canal interior compatibil cu aparatul actual.

Tubarea nu este însă o operațiune universală. Ea se alege în funcție de calculul traseului, de materialul potrivit regimului de funcționare și de accesul pentru curățare. Un tub introdus fără analiză poate transforma o problemă veche într-una nouă.

Ce înseamnă, tehnic, tubarea

Tubarea înseamnă realizarea unui canal interior compatibil în interiorul unei mantale existente. Atât. Ea nu repară automat instabilitatea structurală și nu certifică ansamblul fără evaluare, calcul și documentare. Mantaua nu devine sigură fiindcă ați introdus un tub în ea.

Un coș de zidărie existent nu este, prin el însuși, un sistem certificat. El poate forma o manta structurală, dar prezintă frecvent fisuri și secțiune neregulată, așa că de regulă necesită evaluare și tubare compatibilă.

Semnele care ridică problema tubării

Semnele de mai jos nu impun automat tubarea, dar impun o verificare completă înainte de a mai folosi instalația. Fiecare are mai multe cauze posibile, stabilite prin inspecție, nu prin presupunere.

• miros de fum prin pereți, care poate indica fisuri, neetanșeități sau un canal comun necontrolat;
• condens și gudron persistente, asociate cu temperatură joasă, lemn umed, diametru mare sau izolație slabă;
• coroziune produsă de un material ori o clasă greșită sau de condens stagnant;
• urme maronii, scurgeri la îmbinări și degradarea mantalei, semne de diagnostic, nu defecte cosmetice;
• schimbarea aparatului, mai ales racordarea unei centrale în condensație la un coș vechi de cărămidă.

La aparatele în condensație, condensul este umed și acid, iar fisurile sau rosturile degradate pot permite infiltrarea lui și a gazelor în clădire. Mecanismul este detaliat în articolul despre condensul din coșul de fum.

Analiza care precedă decizia

Înainte de decizie se parcurg cinci direcții de analiză. Ce rămâne fără răspuns se consemnează ca ipoteză de confirmat.

Diametrul se stabilește prin calcul, nu prin obișnuință

Diametrul noului canal rezultă din calcul, cu secțiunea rămasă după tubare. Un diametru prea mic poate produce contrapresiune, iar unul prea mare poate răci gazele, amplifica condensul și destabiliza tirajul. Metoda aplicabilă este cea din EN 13384, cu date de intrare documentate. Detaliile sunt în articolul despre alegerea diametrului.

Ce trebuie să conțină execuția

Etapele complete sunt în ghidul de montaj. Lucrarea începe cu inspecția documentată și măsurarea, inclusiv cu cameră video unde este utilă, apoi cu curățarea completă și evaluarea gudronului.

• calculul diametrului și alegerea materialului și a clasificării;
• proiectarea bazei, racordului, ușiței, colectării condensului și coronamentului;
• pregătirea deschiderilor fără slăbirea necontrolată a zidăriei;
• introducerea tubului în sensul și cu metoda producătorului, cu controlul îmbinărilor;
• centrarea, susținerea și dilatarea, cu ventilare sau izolare numai conform soluției proiectate;
• etanșarea zonelor terminale fără a bloca spațiile de ventilare necesare.

Când tubarea nu mai este soluția

Reabilitarea este posibilă când structura existentă rămâne stabilă și permite introducerea unui tub compatibil, realizarea racordurilor, colectarea condensului și accesul la inspecție. Înlocuirea devine justificată la coroziune extinsă, pierderea stabilității, secțiune imposibil de adaptat, traseu necorespunzător sau costuri de intervenție apropiate de un sistem nou. Comparația detaliată este în articolul coș nou sau reabilitare.

Cum lucrăm noi

Începem cu inspecția și măsurarea canalului existent, parcurgem cele cinci direcții de analiză și calculăm secțiunea rămasă. Propunem metoda de tubare numai după ce rezultă din calcul și din datele aparatului, iar la final predăm procesul-verbal, fotografiile și planul de mentenanță. Detalii pe pagina de servicii rezidențiale.

Întrebări frecvente

Se poate folosi coșul vechi de cărămidă pentru o centrală în condensație?

Uneori da, dar coșul de zidărie devine de regulă manta pentru un tub interior certificat, nu canalul prin care circulă direct gazele. Condensul este umed și acid, iar fisurile sau rosturile degradate pot permite infiltrarea condensului și a gazelor în clădire. Înainte de tubare se verifică traseul, secțiunea utilă, stabilitatea, accesul, posibilitatea de curățare și evacuarea condensului.

Tubul flexibil din inox este potrivit pentru orice coș vechi?

Nu. Tubul flexibil este util în anumite coșuri cu deviații, dar trebuie să fie certificat pentru combustibil, temperatură, condens, coroziune și regimul de presiune al aparatului. Diametrul interior real, raza de curbură, sensul de montaj, fixarea și posibilitatea de curățare sunt decisive. Un tub flexibil introdus într-un canal degradat nu repară problemele structurale ale mantalei.

Tubarea rezolvă un diametru greșit?

Nu. Tubarea nu repară automat mantaua portantă și nici nu compensează un diametru greșit. Secțiunea noului canal se stabilește prin calcul, pornind de la datele aparatului și de la traseul real. Dacă secțiunea rămasă nu satisface calculul, soluția corectă poate fi un coș nou.